Fiind în Franța pentru câteva zile și având ocazia să văd și să înțeleg sistemul lor educațional, de cercetare-dezvoltare și inovare mi-am propus să identific câteva aspecte cheie care contribuie la succesul pe care-l are un sistem atât de complex.De multe ori m-am gândit la modul în care Romania poate concura cu celelalte țări din Uniunea Europeană sau, mai mult decât atât, poate deveni un pol de excelență în anumite domenii. Întrebarea care mi-o puneam mereu este care ar putea fi aceste domenii?
Am scris o lucrare publicată în Buletinul Asociației Inginerilor din România în care argumentam rolul pe care-l are tripticul educație-inovare-economie sub forma rețelelor de inovare în dezvoltarea regională, dar mai ales în progresul și dezvoltarea societății românești. Nu am fost deloc surprins să văd că un asemenea triptic există și in Franța și chiar funcționează. De fapt relația universități-institute de cercetare-mediu economic și antreprenorial reprezintă motorul dezvoltării economice și sociale. Tot acest angrenaj generează bunăstare economică și socială.
Acum un an de zile scriam în teza mea de doctorat despre MINATEC și MINALOGIC, cele mai mari centre de cercetare în domenii de vârf din Grenoble (Franța). Zilele acestea am avut și ocazia să le și văd. Aceste centre fac cercetare, dezvoltă produse și tehnologii care se vor utiliza în lumea largă peste doar câțiva ani. Este un pol tehnologic care în doar zece ani a avut un buget de peste 1.3 miliarde de euro, dar și rezultate pe măsură fiind recunoscut la scară mondială. Pentru a nu intra în detalii prea mari v-am atașat și un clip sugestiv.
Între aceste centre de cercetare și universități există o legătură foarte strânsă. O mare parte din programele de studii ale Universității (metropolitane – care reunește toate universitățile tehnice, economice, de științe sociale etc.) din Grenoble se focalizează pe inovare, managementul noilor tehnologii și domenii de vârf. Prin urmare există o foarte mare emulație între oferta educațională și cerințele forței de muncă în domenii foarte dinamice și foarte atractive. Astfel studenții au șansa prin stagiile de practică obligatorii și facultative (și aici este vorba despre toți studenții) să ia contactul și cu instituțiile de cercetare, dar și cu mediul de afaceri. Este de fapt un mod prin care universitățile își adaptează oferta educațională la dinamica mediului de afaceri și la progresul științific și tehnologic.
Studenții, masteranzii și doctoranzii au o șansă foarte mare să-și facă stagiile practice, lucrările de licență sau cercetările în mediul real de afaceri, dobândind astfel experiență și abilități practice și mai mult decât atât, având acces direct la locuri de muncă. Cei mai buni dintre aceștia au posibilitatea de a-și valorifica ideile sub forma de start-up-uri antreprenoriale. Acest aspect mi s-a părut cel mai interesant și anume faptul că există (și funcționează foarte bine) un ”ecosistem” de valorificare a inițiativelor antreprenoriale, mai ales în domenii de vârf în care și câștigurile sunt consistente. Există fonduri de tip seed și venture-capital la care participă atât instituțiile de cercetare cât și alte instituții financiare și care finanțează cele mai bune idei. În acest fel, cunoștințele dobândite în universitate și ideile inovatoare au valoare și șansa să devină realitate fiind înglobate în produse și servicii pe care le vom folosi în viitor. Ce-și poate dori un tânăr antreprenor mai mult decât să primească finanțare, sprijin din partea companiilor de consultanță și parteneriate cu companii globale a căror birouri sunt în clădirea de peste drum?
Antreprenoriatul este și în Franța un cuvânt la ordinea zilei, dar nu atât de pervertit și greșit înțeles ca în România. A fi antreprenor aici nu înseamnă prosperitate, recunoaștere și bani, sau imagine (cum deseori se ”treinuiește” în Romania, mai ales la ”celebrele” conferințe de ”dezvoltare personală” ținute de ”corifei în ale antreprenoriatului” care nu au făcut altceva în viața lor decât să se ocupe de spălarea creierelor celor care chiar își doresc să învețe despre antreprenoriat – o formă fără fond). Aici antreprenoriatul înseamnă idei, soluții noi, creativitate, inovare, dar mai ales colaborare și viziune! Este o mare diferență! Și tot antreprenoriatul mai înseamnă și identificarea locului și a rolului pe care-l poate avea un antreprenor într-o complexă rețea care generează un plus de valoare.
Consider că decalajul existent între noi și occident nu constă în incapacitatea noastră de fi buni profesioniști sau de a produce bunuri și servicii în domenii de vârf, ci mai degrabă este de altă natură. Principala problemă este în incapacitatea noastră de a genera sinergii prin reunirea potențialului de care dispun universitățile – institutele de cercetare – întreprinderile mici și mijlocii focalizate pe inovare.
Ne lipsește deci acest sistem, uneori finanțarea (pentru că la noi fondurile de tip venture-capital și seed fundings sunt într-o fază emergentă) și o strategie prin care acest sistem să funcționeze real într-un context din ce în ce mai globalizat. Ne lipsește viziunea și capacitatea de a realiza conexiuni pentru a valorifica potențialul prin sinergii. Sau le avem dar nu le punem în practică…















16. May 2012
10 Comments